Timpul trecea pe langa mine cu nepasare,iar eu nu tineam cont de zilele care imi treceau in fata ochilor.

Imi placea sa ma simt bine si sa fac mereu doar ceea ce imi placea,fara sa tin cont de ceva sau de cineva, crezand mereu ca in aceasta lume rea nu poti supravietui decat adaptandu-te ei si a ajunge exact ca ceilalti oameni fara scrupule. De-a lungul timpului si trecerii anilor devenisem o persoana egoista,nepasatoare,insensibila si rautacioasa justificandu-ma mereu ca circumstantele vietii ma obliga sa actionez asa si sa devin un astfel de om. Aspiram spre idealuri inalte.visuri marete si ma simteam invincibila deoarece gandeam astfel: "Ce poate să mi se întâmple?"

Nu puneam nici o importanta pe prietenia celor din jurul meu si de aceea cred ca niciodata nu stiam daca am vreun prieten adevarat pentru ca eu insumi nu faceam parte dintr-o astfel de categorie de prieteni.

Incercam tot felul de lucruri care ajunsesera sa ma dezumanizeze,ii raneam pe cei din jurul meu, si multe din lucrurile carora le-am dat acces in mintea si inima mea au ajuns sa imi acapareze gandirea si sa imi impacteze viata intr-un mod negativ.Ma afundam din ce in ce mai tare in bezna intunericului noptii si-mi ascundeam fata de oameni,nu doream sa imi deschid sufletul in fata lor.La un moment dat am ajuns si sa cred ca fiecare zi este importanta dar ca sa te poti distra si sa faci ce vrei,sa nu asculti de nimeni,sa traiesti clipa,sa savurezi fiecare moment si apoi daca se intampla chiar sa mori ca oricum dupa moarte nu mai exista nimic.

M-am trezit totusi la un moment dat din aceasta agonie si vazand modul in care a evoluat viata mea ,am inceput sa ma sperii, insa am continuat sa fac din ea o mizerie zilnica imposibil de curatat si am ajuns un om singur si neinplinit.Pentru mine existenta mea nu insemna nimic, acum zilele nu mai contau nici macar cat inainte, ci ba mai mult doream de multe ori sa pun capat vietii mele. Experimentasem pe propria piele ca toate acele vise marete pe care le avusem, idealuri inalte nu insemnasera nimic pentru mine deoarece o mare parte din ele realizandu-se mi-au dovedit ca nu ma pot implini total niciodata.

Eram o persoana foarte stresata, nu-mi gaseam deseori linistea sufleteasca si nu cunoscusem cu adevarat, niciodata macar, sentimentul de pace pe care il pot avea in inima. Nimic nu ma mai multumea, nici distractia, nici singuratatea...

Deseori o voce ma indemna sa nu mai aman si sa termin cu viata mea, spunandu-mi astfel:"In fond, ce ai de pierdut???" Nimic, ba mai mult, rezolvi cu toate problemele tale. Devenisem disperata, nu aveam nici un scop, nu eram sigura nici macar de existenta vreunui Dumnezeu sau de faptul ca am fost creata de "Cineva"sau poate e chiar adevarata teoria aceea ca noi oamenii provenim din maimute...????

Am inceput sa caut raspunsuri, dar nu gaseam decat lucruri care ma duceau tot mai departe de adevar. Rostul meu era acum pus pe "fundatiile cautarii" unor solutii pt starea mea, pt implinirea mea, in vederea realizarilor mele personale, pt a reusi sa am o viata cat mai buna dar ma amageam singura si cautarile mele intotdeauna erau zadarnice.

Desi nu stiam daca exista sau nu un Dumnezeu, incepusem sa dau vina pe EL pt. toate lucrurile care mi se intamplau: pt. neintelegerile cu parintii si familia mea, pt rezultatele proaste la scoala si ca urmare pt. intreaga viata pe care o duceam. Am ajuns ba chiar sa-I cer sa se arate daca exista, sa faca o minune, sa schimbe viata mea daca chiar EL exista. Si cum stiam ca viata mea era un dezastru total ziceam in interiorul meu ca nici EL nu poate sa mai faca nimic din ea.

Noptile devenisera cele mai grele pt. mine, fiindca nu puteam dormi si mintea mea intr-una dorea sa fie lamurita. Sincer vorbind eram convinsa ca Dumnezeu nu vorbeste, mai ales unui om pacatos ca mine dar sa se si arate. 

A mai trecut putin timp si intr-o seara racoroasa de vara iesisem seara sa iau putin aer intr-un parc pe o banca. Nu dupa mult timp venise langa mine o tanara si se aseza pe banca. La un moment dat ea incepuse sa vb cu mine si imi spusese povestea vietii ei, cum ea era o tanara fara de speranta, cum nu avea prieteni si traise si ea fiecare clipa in pacat si destrabalare. Pt o clipa simtisem ca e povestea vietii mele. Ea imi spuse cum a ajuns sa Il cunoasca pe Dumnezeu si cum El ii schimbase intreaga viata. Imi tot povestise multe lucruri si cum viata ei avea acum un nou sens de cand L-a cunoscut pe El si cata implinire si bucurie simte in inima ei. Nu prea intelegeam eu multe insa imi doream mult sa pot sa simt si eu asa ceva. Dupa ce ne-am despartit in mintea mea se derulau toate cuvintele ei si inca puteam sa ii vad chipul care radia de atata bucurie. Nici nu stiam de cand nu am mai zambit si eu. Plimbandu-ma pe aleea din jurul parcului, am inceput sa plang si sa regret din toata inima mea toate faptele si atitudinea mea si sa imi para rau pt modul in care viata mea a decurs.

Nu stiam cum sa ma rog sau ce trebuie sa fac pt. a-mi schimba viata.

Am inaintat si la un moment dat simtisem oboseala in trup si m-am oprit din nou si m-am asezat pe o banca, nu dupa mult timp fara sa imi dau seama am adormit acolo pe banca in parc si am avut un vis. In visul meu se arata o camera mare cu multe aparate, nu stiam care pt ce sunt si mai ales multe carti si registre, apoi la un moment dat vazusem numele meu scris pe o foaie si apoi o lista enorma cu faptele mele, le citisem pe toate si imi amintisem inclusiv de acelea pe care le facusem cand eram doar un copil.

Mi se facuse rusine vazand multe lucruri jenante acolo si stiind ca acolo e scrisa de fapt viata mea intreaga, toate faptele mele am intrat in panica. Apoi am intrat intr-o sala unde era un judecator si mi-am auzit numele strigat, acolo a fost judecat cazul meu si asteptam apoi pedeapsa pt toate pacatele mele scrise pe acea foaie. Din nou si de aceasta data dintr-o data am ajuns pe un deal in fata unei cruci unde o multime de oameni asteptau ceva... nu stiam ce anume, in urmatoarele clipe a aparut un om care isi ducea crucea in spate si care mai apoi a fost pus pe cruce si i-au fost batute cuie in maini si in picioare, parea un om nevinovat si nu intelegeam de ce vor sa il omoare. Am strigat speriata la ei spunandu-le sa se opreasca dar in zadar... il rastignisera si nu intelegeam de ce... parea diferit de ceilalti 2 de pe cruce care aratau ca doi talhari. Apoi m-am trezit plangand pt ca am realizat ca ceea ce eu am visat era de fapt ceea ce Dumneze imi descoperise.

Eram sigura acuma ca Dumnezeu exista si abia atunci am inteles cu adevarat ca Cel care murise pe cruce era Isus, Fiul lui Dumnezeu si ca el murise de fapt pt mine si ca eu prin fiecare pacat al meu il rastignisem pe cruce si stiam ca cea care trebuia sa moara eram eu, dar EL ISUS a platit pretul in locul meu tocmai pt ca eu sa pot primi "o viaţă nouă", rascumparata prin sangele lui ISUS.

Momentul acela a fost unul crucial in care am inteles că: "cea mai mare dovadă de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii" a fost ca ni l-a dat pe Isus ca sa moara pentru noi, ca noi sa putem trai si sa ne dea in dar nu numai "o viata noua" ci si o "viata vesnica"care nu mai avea sa ne-o ia nimeni si care nu se va sfarsi odata cu moartea noastra.

Aflasem mai tarziu la biserica unde am inceput sa ma duc ca EL a si inviat si ca acum sta la dreapta lui Dumnezeu si s-a dus sa ne pregateasca un loc pt ca acolo unde e EL sa putem fi si noi.Am aflat si inteles ca tot ce sunt eu sunt pt ca El m-a iubit si de aceea m-a creat si mi-a dat tot ce am pe acest pamant ca sa ma pot bucura plina de chibzuinta si intelepciune de toate lucrurile pe care le-a special pentru mine... si pentru tine...

Acum viata mea s-a schimbat total pt ca am decis sa o las in mana Creatorului meu suprem, a Celui care m-a făcut într-un chip atât de minunat ca sa fiu o făptură "după chipul şi asemănarea Lui". El mi-a dat o viaţă nouă, o viaţă veşnică şi ştiu că nici moartea, nici necazul, nici suferinţa nu mă vor putea despărţi de El.

El vrea sa faca din tine un copil al sau, el te-a creat pentru a te bucura de o viata traita dupa VOIA LUI, nu esti la intamplare pe acest pamant, faptul ca traiesti nu a fost ideea ta si nici macar ideea vreunui alt om si ca respiri nu a fost hotararea ta ci a fost doar harul LUI revarsat peste tine. Faptul ca traiesti a fost ideea altcuiva si ca respiri a fost darul Lui pentru tine. Nimeni nu gandeste, nu simte, nu se manifesta ca tine, nimeni nu zambeste asa cum tu o faci. Nimeni nu vede cerul cum tu il vezi tu si nimeni nu stie tot ce stii tu. Fata ta nu o are nimeni pe acest pamant si ochii acestia ii ai doar tu. Nu uita! Esti bogat si bogatia ta nu sunt banii tai ci viata ta. Nimeni nu traieste ca tine. Tu esti dorit, nu esti un rod al intamplarii, esti un gand a lui Dumnezeu si inca ceva genial. TU ESTI TU!